Vine iunie, se face pateul, soarele ridică mercurul în termometrele cu mercur și gradele în termometrele fără mercur, iar până la alegerile locale, județene șu eueoparlamentare mai sunt 9 zile. ”9 zile de foc”, cum ar zice presa panicardă, ”9 zile în care se hotărește soarta țării și a ta”, cum ar zice presa care mimează seriozitatea.
În fine, mai sunt 9 zile până la pus ștampila pe ăia de ți se par mai corecți, mai curați, mai sensibili, mai parfumați, mai cinstiți, mai frumoși, mai smardoi, mai pe chipul și asemănarea ta MĂI ALEGĂTORULE PLOIEȘTEAN.
Nicicând nu a fost mai actuală ca acum și mă refer strict la 2024 replica creată de marele Caragiale: eu cu cine votez?
Că sincer, mă uit în jur și mă scarpin în cap și mă mai uit în jur și p-ormă cum s-o fac, dau cu banu, cu zaru, cu ghicoul? Că sincer oferta e slăbuță. E ca un second hand deschis proaspăt, intri și vezi doar niște cârpe obosite cu niște culori inventate de dușmanii omenirii și ieși de acolo și-ți spui nervos: n-am avut ce să aleg bro! Și-ți pare rău de timpul irosit.
Cam așa este și cu alegerile asta locale de la noi din orașul mirosului negru, că aur nu mai e de mult (decât pe niște afișe puse pe niște panouri care să convingă niște…).
Sau ca să-l parafrazăm pe Minulescu:
”În orașu-n care pute de trei ori pe săptămână
Un bătrân și o bătrână –
Două jucării stricate –
Merg ținându-se de mână…” Spre secția de votare, cel mai probabil.
Și revenind, noi cu cine votăm? Mai sunt doar 9 zile.
