Ca orice fost președinte care se respectă, ”Tigru Lemn” Johannes a dormit puțin. Ca în fiecare noapte de când nu mai era președintele micuței țări est europene. Se pare că grijile permanente creaseră riduri adânci în sufletul său, că pe față nu se vedea nimic. Avea un ten perfect de jurai că ori e jucător de golf sau schior.
Cu ochii semideschiși pipăi după cafeaua proaspăt preparată. Luă o înghițitură. Amară precum comasarea. Un teanc de ziare și un laptop performant îl așteptau la masa de lucru.
Carmencita, soața lui credincioasă îl găsi printre ziare, reviste, rebusuri și sudokuri luptându-se cu mouseul de la laptop. ”Grijile țării încă îl apasă”, suspină ea în surdină să nu-l deranjeze.
Dar președintele o simți și răsucindu-se spre ea îi spuse zâmbind:
”Ne-a………………………………………………….* apărut…………………………………………………. anunțul…………………………………………………. pe…………………………………………………. OLX…………………………………………………. ”Familie…………………………………………………. serioasă…………………………………………………. închiriem vilă…………………………………………………. lângă Herăstrău…………………………………………………. proaspăt renovată…………………………………………………. dresing…………………………………………………. generos…………………………………………………. două sere…………………………………………………. Detalii suplimentare…………………………………………………. la telefon…………………………………………………. Preț negociabil…………………………………………………. Sunați oricând…………………………………………………. Întrebați de Klaus”………………………………………………….”
”Excelent”, spuse soața mândră nevoie mare. ”La cât avem avion?”
*punctele sunt puse pentru că omul vorbește rar ca o ferigă
